unui-mediului-locale-5.html
Flash Page-Flip Home
Ecosemnal
Promediu 10
6 / 16
Ariile
protejate
, capital ºi istoric
România are un capital natural deosebit de divers. Acest fapt se datoreazã în parte condiþiilor fizico-geografice care includ munþi, câmpii, reþele hidrografice majore, zone umede ºi unul din cele mai vaste sisteme de deltã ale Europei (Delta Dunãrii). De asemenea, datorita poziþiei geografice a României, flora ºi fauna prezintã influenþe asiatice dinspre nord, mediteraneene dinspre sud ºi componente continental europene dinspre nord-vest. În sfârºit, relativa stabilitate a populaþiei în ultimii 60 de ani, lipsa mecanizarii în sectorul forestier ºi dezvoltarea economicã redusã au determinat o exploatare mai redusã a resurselor decât în majoritatea altor zone din Europa. Rezultatul general constã în diversitatea florei ºi faunei, inclusiv în existenþa unor populaþii de lupi, urºi, capre negre ºi râºi, care sunt considerate ca fiind printre cele mai mari din Europa, precum ºi în existenþa unor extinse habitate forestiere ºi alpine nealterate, asociate lanþului muntos al Carpaþilor. Astfel valoarea capitalului natural al Româiei a impus de-a lungul timpului luarea unor mãsuri de protecþie a naturii
. Istoric, mãsurile de protecþie a naturii prin intermediul ariilo potejate relevã urmatoarele etape: Cernei, Cheile Bicazului, Rodna) ºi înfiinþarea unui mare numãr de arii protejate cu suprafaþã mai mica (rezervaþii naturale). Legislativ, în anul 1973 s-a adoptat Legea nr. 9 (Legea Mediului) in care sunt incluse ºi prevederi legate de protecþia rezervaþiilor ºi monumentelor naturii. În aceastã perioadã s-au produs ºi primele recunoaºteri internaþionale ale valorii ariilor protejate românesti, când în 1979, Retezatul ºi Pietrosul Rodnei au fost
recunoscute ca Rezervaþii ale Biosferei sub auspiciile programului UNESCO - Man and Biosphere (MAB). 1990 cca 1996. Se aºtepta o deschidere ºi o eficienþã mai mare în ceea ce priveºte realizarea unei reþele naþionale a ariilor protejate care sã acopere întreaga diversitate a ecosistemelor la nivelul þãrii dar ºi mãsuri concrete în plan legislativ ºi instituþional care sã asigure un management eficient al ariilor protejate. Dar rezultatele au dovedit cã aceste deziderate sunt foarte greu de atins. Una dintre dificultãþi a fost legatã de interpretarea diferitã de catre diverºi factori de decizie a mãsurilor ce trebuiesc intreprinse privind protecþia naturii, pe fondul unei indecizii a autoritãþii centrale de mediu . În cadrul Ministerului Apelor, Pãdurilor ºi Protecþiei Mediului sa constituit o Direcþie de Conservare a Biodiversitãþii care sã planifice ºi sã coordoneze toate activitãþile referitoare la conservarea naturii în arii protejate. Delta Dunãrii a fost recunoscutã ca Rezervaþie a Biosferei prin H.G 248/1994. Totodatã din 1994 a început derularea unui proiect GEF (Fondul Global de Mediu) pentru constituirea administraþiei parcului ºi realizarea planului de management. Ca urmare a faptului cã România a aderat la Convenþia pentru Diversitatea Biologicã (Rio), în 1996 s-a realizat cu asistenþa financiarã a Bãncii Mondiale "Strategia naþionalã ºi planul de acþiune pentru conservarea diversitãþii biologice ºi utilizarea durabilã a componentelor sale in Romania" care planifica pe termen scurt, mediu ºi lung activitãþile care trebuiesc întreprinse în România. În 1995 a fost adoptatã Legea Mediului nr. 137 care cuprinde prevederi legate de conservarea naturii ºi ariile protejate ºi totodatã recunoaºte toate ariile protejate declarate anterior prin orice lege, ordin, hotarare su decizie. Ce s-a mai întâmplat sau se mai întâmplã dupã 1996, vi le pot spune administraþia, administratorii, societatea civilã ºi sufletiºtii de pe conservare_biodiversitate.
1928-1944. Este o perioadã de pionerat privind conservarea naturii ºi ariile protejate în România. Primul pas a fost fãcut în anul 1928 cand la Cluj a avut loc primul Congres al naturaliºtilor din România, unde la propunerea lui Emil Racoviþã a fost adoptatã o hotarâre privind elaborarea legii referitoare la protecþia naturii în România. Astfel, în 1930 apare Legea nr. 213 pentru protecþia monumentelor naturii din România. Pe baza acestei legi se înfiinþeazã "Comisiunea Monumentelor naturii", apoi sunt declarate prin lege (Jurnalul Consiliului de Ministri) primele monumente ale naturii în 1931 (floarea de colt si nufarul termal) ºi primul parc national în 1935 (Parcul Naþional Retezat). Sintetizând, în aceastã perioadã, sunt puse sub ocrotire prin "Jurnale ale Consiliului de Ministri" 36 de teritorii ca rezervaþii naturale, parc naþional, monumente ale naturii, însumând o suprafata de 15.000 ha. Totusi datoritã eforturilor specifice începuturilor accentul a fost pus numai pe realizarea unui cadru legislativ ºi institutional incipient ºi pe constituirea unui numar limitat de arii protejate ºi aproape deloc pe administrarea ariilor protejate constituite. 1944-1989. Mãsurile de protecþie a naturii s-au bazat pe eforturile instituþionale fãcute înainte de razboi de oameni de ºtiintã de renume cum au fost Al. Borza sau Emil Racoviþã. În 1972 numarul ariilor protejate constituite a crescut la 190 de obiective însumând aproape 100.000 ha. Din pacate masurile de protectie se rezumau numai la declararea de arii protejate ºi aproape deloc la administrarea acestora, acestea confruntându-se cu pericole din ce în ce mai mari. Totodatã, deºi creºterea cantitativã a teritoriilor a fost însemnatã, totuºi suprafaþa protejatã reprezenta în 1972 doar 0.0042% din teritoriul þãrii, procent care nu acoperea nici pe departe întreaga diversitate specificã ºi ecologicã a þãrii. Astfel cã s-au fãcut proiecte de cãtre institute de cercetare pentru constituirea de alte arii protejate mari - parcuri nationale (Apuseni, Cãlimani, Ceahlau, Bucegi, Piatra Craiului, Cozia, Valea
6
natural-protejate-naturale-7.html
